Reclamatie din partea copilului.

Pretentiile la normalitate sunt enorme in ziua de astazi.

Ce sanse are un copil la o viata normala si confortabila incat sa se dezvolte cu adevarat si sa ajunga EL? Nu e corect ca el sa te vada pe tine aruncand cu frustrarile copilului tau interior, sa ii iei sansa sa se dezvolte frumos si sanatos cand el isi pune in mainile tale toata viata. Sculptezi in carne vie si in suflet curat, te-ai gandit totusi ce ai modelat?
Tot ce ai aruncat intr-un suflet vulnerabil, deschis si fragil doar s-a amplificat. Ti s-a spart in fata puroiul. Pe cat de previzibil pe atat de trist.

Nu e corect ca ai suferit dar nici ca te-ai lasat mancat pe interior de tot ce mai e bun in tine. Tu nu mai simti nimic, dar nu meriti sa furi sentimente si inocenta. Nu e corect ca te-a intalnit pe tine, nu e corect ca l-a vazut pe el, nu e corect ca de tine nu a mai scapat dar totusi el a plecat.

Sentimentele si inocenta s-au intors, si-au facut iara cuib intre ruine si cladesc o lume noua, mai luminoasa. Praful e greu de curatat pentru ca s-a impregnat deja in obiecte, in aer. Un aer greu de respirat. Dar ele sunt harnice si impreuna fac echipa buna. In doi e mai usor. Curand aici va fii un loc plin de autenticitate, simplitate si zambete. Sentimentele si inocenta au planuri mari, pe langa toate lucrurile frumoase ce le cladesc in jurul lor, nu abandoneaza pe nimeni din viata copilului. Sunt atat de harncute incat vor sa cladeasca si un lacas pentru tine. Unde vei ramane un om frumos. Un om bolnav si trist, dar frumos.

Dar tu poti sa pleci acum. Nu mai ai ce sa iei de aici.