Start joc. :)

  Dupa cum bla bla-iam eu mai demult...cel mai important lucru in viata e sa ne ocupam mereu de propria persoana. Sa incercam sa ne autocunoastem si sa devenim cine suntem defapt.
  In Psychologies de Iunie am gasit un articol destul de dragut. Cu titlul Gaseste Calea e un articol ce contine 5 etape pentru a te realiza. E simplut articolul si totusi contine multe faze esentiale pentru autocunoastere si merita analizat putin, dar mai ales aplicat. Asa ca, why not?...Am sa descriu putin etapele si intrebarile ce apar acolo. Am sa si raspund la ele, pe scurt. Desi nu vroiam sa ma descriu in detaliu pe blog, poate ajuta la motivarea cuiva. Si asa sunt in plin proces de autocunoastere si dezvoltare deci eu una, o sa incerc sa folosesc articolul.
  Prima etapa in autocunoastere si gasirea scopului si menirii ar fi Interogarea. Apar trei intrebari ce trebuie sa ni le adresam, dupa cum urmeaza:
  Care era visul tau din copilarie? 
Care erau defapt dorintele tale cand erai inca un sufletel? Clar toti am vrut sa fim doctorite, actrite si profesori...sau ceva de genul. Dar nu la asta se refera intrebarea zic eu, ci la primele noastre dorinte care nu au fost atinse si astfel modificate de asteptarile celor din jur, in special a parintilor. "Visurile de copil nu sunt spontane, ele sunt impregnate de istorie familiala" spune psihanalistul Luce Janin-Devillars. Desigur ca ele sunt influentate de exemple impresionante din familie, dar eu as adauga ca ele sunt si mult mai adevarate decat fantasmele ce apar in adolescenta pentru ca vin din puritate si intuitie.
   Cand eram copil cred ca vroiam sa fiu actrita pentru ca sunt Leoiaca si am nevoie de atentie si apreciere, dar sigur vroiam sa ajung manager pentru independenta si sa ajut oamenii pentru ca e singurul mod de a obtine satisfactie din munca ta. Mai stiu ca vroiam sa am o familie mare, cu o poveste de iubire adevarata. Probabil sa compensez ce nu am trait ca si copil, fiind mai mereu singura.
   Ce te bucura? Ce te hraneste afectiv, ce te face sa te simti viu? E foarte important sa vedem ce ne face fericit in momentul acesta. E clar ca asta se modifica mereu, dar e important in fiecare etapa a vietii sa ne bucuram si sa ne concentram pe lucrurile ce ne fac fericiti atunci. Asta e cheia in atragerea tuturor lucrurilor care ne-ar face si mai fericiti, zic eu.
   Pe mine ma face fericita simplitatea si libertatea. Sa gasesc ceva frumos si special, in ceva aparent banal, si sa ma bucur de el ca un copil. Imi place sa am persoane in jurul meu care sa nu ma judece si care sa ma motiveze. Imi place sa ajut atat cat pot si putin in plus. Ma bucura cand aduc un zambet pe buze si simt ca am avut un impact in viata cuiva. Ma bucura sa petrec timp cu mama mea, cu o prietena veche, sa vad un film bun, sa fac yoga, sa stau pe plaja, sa beau un ceai bun si sa mananc inghetata de fistic. Ma bucura cand vad ca am ajuns mai aproape de mine. Cel mai frumos e cand se intampla in mod constant. Si multe multe altele.
   Ce ai face daca nu ai avea decat cateva zile de trait? Daca mai ai de trait cateva minute care este lucrul care regreti cel mai mult ca nu l-ai realizat? Foarte grea intrebare. Dar clar ne ajuta sa facem diferenta intre ceea ce este cu adevarat important si ce conteaza mai putin.
   Cred ca imi place sa ma uit la "I shouldn't be alive" ca sa aud ce concluzii au tras cei care au trecut prin experiente decisive si cat s-au schimbat. Sa fur un strop de experienta de la ei. Eu regret ca nu m-am ocupat de mine de mai mult timp. Ca nu am avut curajul sa spun nu uneori, ca nu am avut curaj sa fiu singura uneori, ca nu am petrecut mai mult timp cu familia mea si ca nu am plecat din tara cand eram mai tanara ca sa ma pot adapta mai usor. Dar niciodata nu e prea tarziu pentru anumite lucruri. Si cu siguranta nimic nu e intamplator si toate au ritmul lor.
   Care este cea mai urata amintire? In cazul de fata se refera la o anumita postura in care te aflai intr-o perioada a vietii si nu vrei sa mai fi acolo si asa niciodata. Se refera la o perioada in care imaginea ta de sine a fost cea mai rea si nu vrei sa mai fi asa niciodata. Nu la un eveniment singular.
    Cea mai urata amintire era din perioada cand m-am pierdut si am fost slaba. Fara detalii. Sunt recunoscatoare pentru perioada aia, ea m-a motivat sa cresc brusc... dar a fost cea mai urata.
    Daca totul ar fi posibil, ce erou ai fi? Aici trebuie sa actionezi, iei un pix si scrii o poveste, dand frau liber imaginatiei si descrii totul pana ajungi la vizualizare, cat poti tu de reala. Exercitiul e propus de Dominique Sciacca, coach. Teoretic, te elibereaza de frica de schimbare, practic cred ca e mai mult de atat, cred ca asa cum in gluma spunem adevarul uneori, in joaca putem descoperii multe despre cine vrem sa fim.
   Povestea mea cred ca ar fi cu o printesa, o femeie frumoasa care e inconjurata de multi copilasi pe care i-a salvat, i-a educat si i-a pregatit pentru viata. Ea traieste intr-un castel pe malul marii, unde sta zi de zi si scrie carti pentru copilasi si unde aduna toti copilasii rataciti si fara parinti....apare si un print pe acolo, dar despre el vorbim in alt capitol. :)
   Asta e prima parte a dosarului. Dosar dragut, repet, nu extrem de profund dar totusi dragut. O sa postez si restul.