Imi pare bine de cunostinta, ce te face fericit?

                           

   Ce faci tu cand esti tu? Cand nimeni nu asteapta nimic de la tine, cand totul parca se opreste in loc, cand tot ce trebuie sa faci e sa stai si eventual sa zambesti? Daca nu vrei sa zambesti, poti sa plangi, plansul e ok. Sau poti chiar sa razi, sa razi pana simti ca te dor toti muschii abdomenului. Sa razi pentru ca poti, pentru ca vrei, pentru ca nu e nimeni sa iti spuna sa nu razi, sa iti spuna ca nu meriti, ca nu trebuie sa faci, sa vrei, sa lupti, sa doresti.  Ce faci tu cand nimeni nu decide pentru tine? Cand lumea e a ta si trebuie sa iti decizi tu drumul? Suna frumos? Mai degraba infricosator.

   Parca e mai simplu sa spui: as vrea dar el nu ma lasa, lui nu ii place, i-as face rau, l-ar afecta. As ajunge departe dar totul e impotriva mea, eu sunt un geniu dar circumstantele exterioare ma tin pe loc si ma limiteaza. Circumstante care tot tu le creezi… sau nici macar asta nu vezi? E mai simplu sa nu traiesti cand ai scuzele la indemana. Si totusi crezi ca tot ce faci tu nu afecteaza pe nimeni? Starea ta de satisfactie sau insatisfactie nu afecteaza pe nimeni? Ar fi bine. Insa din pacate nu e tocmai asa. Cand vezi cat de perfect e totul in univers, cum sa fii atat de limitat incat sa spui ca viata ta e la intamplare? Cum sa ai impresia ca poti sa o risipesti? Cum sa iti permiti sa arunci o ora, cand ea inseamna viata ta? Cum sa nu vrei sa intelegi  si nu doar sa asculti, sa simti si nu doar sa asisti, sa traiesti si nu doar sa existi?

   Poate ca pentru tine darul vietii e prea mult. Daca iti permiti sa nu zambesti astazi, sigur e prea mult, daca iti permiti sa nu fredonezi o melodie, sa nu suni un prieten, sa nu savurezi o mancare, sa nu apreciezi arta, sa nu creezi cel mai marunt lucru in jurul tau, sa nu inveti un cuvant nou intr-o limba straina sau macar o idée noua de la un om putin mai evoluat ca tine. Daca te limitezi sigur darul vietii e prea mult pentru tine.

   Ce te face fericit? Ce pasiuni ai? Sigur placerile unui om spun multe despre nivelul sau de evolutie. Consider ca atunci cand cunosti o persoana, inainte sa o intrebi orice altceva ar trebuii sa o intrebi ce pasiuni are, in ce gaseste el satisfactie si placere. Dar oamenii ce nu au placeri? Au ei macar dreptul sa traiasca? Urasti? Macar stii ce inseamna cuvantul? Nu-mi place ploaia, oamenii mincinosi si prosti, gandacii si orezul. Dar merita vreuna din ele efortul sa le urasc? Nu. Sunt toate la fel de putin importante. Nu le urasc, nu le atrag, nu exista in realitatea mea. Si ce bine e. Si daca eu zic ca e totul roz, de ce sa nu fie? Daca tu vezi gri si eu vad roz, lucky me. Si nici nu vreau sa vezi ce vad eu. Rozul e doar al meu. Pentru ca eu il savurez. Tu nu. Tu inca existi doar. Eu il iubesc si rozul ma iubeste pe mine. Si cand sa am timp sa le urasc cand iubesc atatea lucruri?…ca sa nu mai spun de persoane. Iubesc sa cant la pian, fotografia, yoga, dansul, putina salsa te inveseleste oricand…ar mai fi o portie buna de spaghetti si sa nu mai zic de o irezistibila de ciocolata de la prospero, apoi inghetzata de orice, oricand. O carte buna care te schimba putin, macar putin. Filme, popcorn, pepene, cocos, capsuni, vanilie. Arome, gusturi, imagini si sunete. Iubesc sa simt din toate cate putin in fiecare zi. Daca avem atatea daruri in jur, prosti suntem daca nu profitam de ele. Si vorba italienilor: dolce far niente…e la fel de bun. Dar cand deja traiesti, cand stii cine esti si ce scop ai, poti sa te bucuri de un moment cu tine. Tocmai de aceea singuratatea e crunta pentru cei ce nu se cunosc si nu se iubesc.

   Sigur ca placerea de a interactiona cu ceilalti e mare, de a impartasii iubire, cu toti. Atat cat poti. Si nu o sa primesti atat cat dai, intradevar, nu o sa primesti, inca. Dar chiar nu simti ca satisfactia de a da e mult mai mare decat cea care o ai atunci cand primesti? Daca nu poti schimba situatia, schimba-ti punctul de vedere si se schimba totul. Nu poti? Nu vrei. E foarte usor, dar abia dupa ce incerci. Sapa acolo unde gasesti placere, nu unde vezi doar defecte.