Pledoarie pentru iubire (de sine).

Nimanui. Si oricum erai prea mandru sa recunosti cate iti lipsesc. Nici eu nu am nevoie de toate darurile astea acum. Daca ti le-am oferit inseamna ca le aveam deja. Ironic, dar iti multumesc. Ca m-ai facut sa vad tot ce sunt. Ei, defapt nu tu, esti prea imatur, eu singura am vazut cine sunt, cat pot sa duc si cate pot sa ofer.
Tu inca mai crezi ca ti se cuvine totul
pentru ca ai suferit? Ei uite ca nu. Suferinta e prea banala pentru ca toti
trecem prin ea. Ai face bine sa fii chiar recunoscatoare pentru ea, altfel
ramaneai inocenta si pura. Cine ar iubi asa ceva? Cineva care simte la fel.
Acum ai inteles. Acum ti-e totul clar. Acum
ma iubesti pentru ca simtim la fel, pentru ce suntem una, pentru ca nu ai de
ales.
N-ai inteles nimic dar in sfarsit ai reusit
sa ma vezi clar. Cu placere!
Defapt...sa ma vad. Defapt era de la
mine... pentru mine.
Comments
Post a Comment