Therapy as Alchemy

   Cat e normal sa schimbi la tine si la stilul tau de viata cand apare el in peisaj? Cate persoane stiu sa ramana la fel cand statutul lor se schimba? E foarte ciudat ca femeile considera ca daca devin mai supuse si se adapteaza la stilul de viata al persoanei iubite vor fi mai apreicate si mai iubite. Pentru ce? Pentru ca pot sa se anuleze treptat, trasatura cu trasatura? Pentru ca stiu sa spuna umile “da dragul meu”, pentru ca fac greseala sa aprobe din nou vechiul concept cum ca barbatul ar fi superior femeii?

  Dulcile-acrisoare perioade de singuratate sunt benefice in primul rand psihic si spiritual. Iti dau libertatea sa iti descoperi placerile si pasiunile dar iti ofera si timpul sa le explorezi cate putin exact atunci cand doresti.   Iti ofera puterea de a iti oferi singur fericire. Un lucru esential pentru o persoana echilibrata. Iti ofera puterea de a vedea frumusetea glasului tau, de a te bucura de lucrurile marunte. De a te minuna pur si simplu de frumusetea lucrurilor. De a savura peisajul de ansamblu din coltisorul tau de liniste in care poti sta retras atat cat simti tu ca ti-e cald si bine. Te conturezi ca om, putin cate putin. Intelegi cum functionezi, care iti sunt aspiratiile cele mai mari dar si cate doze de ciocolata sau de comedii trebuie sa iti administrezi ca sa iti apara un zambet pe fata intr-o zi ploioasa.

   Jocurile, incep fara sa ne dam seama? Sau ne aruncam de bunavoie in jocuri cu sanse prea mici de castig? Poate de dragul senzatiei ca poate de data asta voi avea tot, sau poate pentru ca deja am vazut ca desi pierdem, castigam maturitate.   Devenim mai mari si mai curajosi. Ne aruncam in fiecare relatie cu sperante mari, cu aproximativ 120 de fluturasi in stomac si cu iluzia ca cel ce il vedem e cel imaginat de noi de atata timp. O povara imensa pusa pe umerii celuilalt, avand in vedere ca de cele mai multe ori se dovedeste a fi cu totul altcineva, fara a avea, evident, vreo responsabilitate pentru asteptarile noastre.